Vinul care umple paharele românești reprezintă un amestec interesant de trecut, prezent și viitor, uscat și dulce, modern și tradițional, lăsându-te să vrei mereu mai mult.

După o pauză de aproximativ 40 de ani de la turismul viticol în perioada comunistă, a durat aproape 25 de ani până când lucrurile încep să se îmbunătățească în industria vitivinicolă românească, prin creștera cererii de vinuri din regiunile emergente produse din soiuri autohtone.

Dar care a fost începutul acestei industrii a vinului? Care a fost primul vin autohton creat și care a fost prima podgorie?

România are una dintre cele mai vechi tradiții vitivinicole din lume, iar viticultura sa datează de mai bine de 6.000 de ani. Datorită climatului adecvat, a reliefului și a solurilor, viticultura a devenit o meserie în principal pentru locuitorii din zonele deluroase.

Prezența artei creării vinului pe plaiurile mioritice este menționată în numeroase scrieri istorice. Homer relatează că vinul a fost cunoscut de geto-daci de la strămoșii lor „Războinicii greci s-au dus în Tracia să găsească vinul”. Xenofon spunea că bărbații și femeile gete beau vinul „după moda scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se în loc de pahare, de coarne de cerb și de bou, care se treceau din mână în mână”. Platon scria că sciții și tracii beau vinul și apoi „își stropeau cu el hainele socotind că este o deprindere frumoasă și aducătoare de fericire”. Legendele locale spun că țara era atât de bogată în podgorii încât se crede că Dionysos, zeul vinului, s-a născut în Tracia, pe ceea ce este în prezent regiunea Dobrogea.

România deținea în anul 1862 aproximativ 100.000 de hectare de viță de vie. Suprafața a crescut permanent, ajungând în 1883 la circa 150.000 de hectare, ritmul de creștere al suprafeței cultivate menținându-se și după această dată. Pentru români, culesul viei a fost, din vechi timpuri, văzut ca un eveniment social plin de obiceiuri și superstiții. Cum vinul este considerat în credința populară un aliment sacru, de la începuturi și până în prezent, viticultorii respectă anumite tradiții străvechi.

Un obicei străvechi, care în prezent este văzut doar ca un element simbolic este zdrobitul boabelor cu picioarele, de către fecioare tinere și frumoase. Masa câmpenească la care țăranii se adunau în timpul culesului este reprezentată acum de picnicul tradițional în vie, unde vizitatorii cramelor pot experimenta o parte dintre tradițiile care au făcut această industrie atât de important și specială.

În secolul al XIX-lea, la gama de soiuri locale de viță de vie, adică Zghihara de Huși, Crâmpoșia de Drăgășani, Galbena de Odobești, Feteasca alba, Feteasca neagră, Băbeasca și Tămâioasa Românească, s-au adăugat soiuri aclimatizate precum Pinot Gris, Pinot Noir, Riesling Italian, Merlot, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Muscat Ottonel, etc.

Vinul a fost un element reprezentativ pentru foarte multe culturi încă din cele mai vechi timpuri. Cele mai importante civilizații din Antichitate au ridicat vinul la rang de artă, dedicându-i poeme și considerându-l o licoare a zeilor. În prezent, datorită urbanizării, viticultura este o activitate întreprinsă în special de către crame, acest lucru dând naștere unui nou domeniu, turismul viticol, modalitate prin care această artă poate fi cunoscută și apreciată de publicul larg.

Pentru a organiza o vacanță de vin în oricare dintre regiunile viticole din România, contactați-ne la hello@winetrips.ro!